Despre Blog

Mi-am petrecut anii copilăriei la sat, bucurându-mă de tot ce a putut natura să îmi ofere. În livada cu meri toată lumea era a mea și adesea luam cărți cu mine ca să citesc pe dealul pe care l-am botezat „Dealul Budincii”. De acolo vedeam cât cuprindeam cu ochii: verdeață, ogoarele pe care le munceam cot la cot cu părinții și care ne asigurau hrana nouă și animalelor, copacii doldora de mere, apa Moldovei unde ne scăldam în zilele toride de vară. Stând pe covorul verde crud, pe care mișunau tot felul de creaturi mici, încercam să îmi imaginez cum va fi viitorul meu. Deși trăiam într-un peisaj de poveste, îmi doream să plec de acolo, să descopăr lumea. Am plecat la 400 de kilometri depărtare, ca mai apoi să îmi dau seama că acolo e liniștea, în sânul satului.

Pentru că mi-e dor de satul meu, de comunitate, din sat mi-am luat energia și învățămintele, îmi fac un sat. Un sat al meu, Oniceniul meu fără granițe. Și pun aici toate trăirile mele, amintiri, idei, dorințe, pe care le presar cu voie bună.

Mi-a plăcut mereu să scriu, dar am avut curajul necesar să fac pasul acesta abia după ce am născut al doilea copil, pe Maria. M-am gândit eu că ar fi fain dacă aș imortaliza toate momentele noastre de bucurie, tristețe, provocările la care suntem supuși în fiecare zi de micile genii, idei de activități făcute împreuna, emoția de a fi părinte. O mărturie în timp a iubirii față de copiii mei, David și Maria.

Ei, și dacă vă întrebați cine e Pocoto, să știți că e un cal maro. Un personaj rupt din cântecelele pentru copilași, făurit pentru copilași. Însă, după o vreme, am ajuns să mă raportez la Pocoto ca la o stare. Sunt Pocoto– sunt energică, sunt puternică, sunt curajoasă, sunt eu.

Designul blogului este inspirat tot din copilăria trăită la sat. Vara mi-o petreceam la bunicii din partea mamei unde mă fascina masa bunicii care avea tot felul de sertărele ascunse, la care eu nu aveam acces, și îmi imaginam că bunica ține acolo tot felul de bogății. În aceeași idee, am croit și blogul, un corp de mobilier cu multe sertare, în care se ascund toate gândurile și ideile mele.

Sper că v-am făcut curioși să intrați în satul meu și să deschideți fiecare sertar rând pe rând.

Bine ați venit!