În contextul global actual, când suntem atât de mult puși la încercare din punct de vedere emoțional, o fostă colegă de liceu, actual psiholog clinician, Daniela Gavriliuc, a scris un articol despre metode de coping în situații de criză. Pe mine m-a ajutat, sper să vă ajute și pe voi. Aveți articolul integral în continuare.

„Perioadele de criză aduc după sine schimbări bruște ce generează stări de anxietate, neliniște, îngrijorare. Este evident că trăim într-o lume în care starea de bine, siguranţa sau chiar viaţa noastră sunt, uneori, ameninţate sau puse la încercare de acest tip de evenimente, pe care nu putem să le anticipăm întotdeauna şi pe care, în pofida evoluţiei ştiinţei şi a tehnologiei, nici nu le putem controla decât cel mult parţial. Indiferent când şi unde se produc, evenimentele nedorite afectează, în măsuri şi pentru durate diferite, echilibrul emoţional al tuturor celor implicaţi. Cele mai întâlnite emoții cu care ne confruntăm în perioadele de criză (pandemia este considerată o situație limită la momentul actual) sunt: teama, furia, ruşinea, neputinţa, durerea, îngrijorarea profundă sau descumpănirea.

Deși manifestările comportamentale sunt individuale și diferite de la o persoană la alta, studiile arată că există trei tipuri de reacţii la stresul traumatic. Cum gestionăm emoțiile atunci când situațiile sau evenimentele din ultima perioadă ne copleșesc?
În literatura de specialitate este definit copingul ca totalitatea modalităţilor prin care oamenii încearcă să facă faţă evenimentelor stresante şi gestionează trăirile afective (reduc sau cresc distresul), cu referire la mecanisme de apărare/defensive (angajate în mod automat şi inconştient) şi mecanisme de adaptare (angajate voluntar şi conştient) (după David, 2012).
Un aspect important de reținut este faptul că majoritatea oamenilor au capacitatea de a-şi controla emoţiile şi de a depăşi situaţiile dificile cu care se confruntă. Acţiunile de coping adaptativ sunt acelea care ajută la reducerea anxietăţii, la diminuarea altor reacţii stresante şi care îmbunătăţesc situaţia.

Cele mai utile metodele de coping includ:
1. discuţii cu o altă persoană despre sprijin- susţinerea afectivă din partea cuiva drag este de mare ajutor atunci când ne confruntăm cu situaţii dificile
2. adoptarea unei diete, a unor exerciţii adecvate (orice formă de mişcare are un efect benefic asupra stării noastre pihice) şi odihnă: tulburările de somn sunt deseori asociate cu stresul. Este important să respectăm un program de somn, adică să ne culcăm şi să ne trezim la aproximativ aceleaşi ore. Un adult sănătos are nevoie de 7 ore de somn, cuprinse în intervalul orar 10 seara 6 dimineaţa. În acest interval au loc procesele de reglare şi echilibru de la nivelul sistemului neuroendocrin.
3. angajarea în activităţi pozitive cu rol de distragere (sporturi, hobby-uri, citit);
4. încercarea de a menţine un program normal, atât cât este posibil;
5. planificarea unor activităţi plăcute- alocarea în fiecare zi a unui moment în care ne facem o mică bucurie, plăcere sau facem o activitate care ne aduce satisfacţii.
6. servirea unor mese sănătoase- o alimentaţie echilibrată, diminuarea consumului excesiv de dulciuri, cafea, alcool, ţigări conduc la un corp sănătos care poate face faţă mult mai bine provocărilor venite din mediu.
7. petrecerea timpului cu alte persoane; valorizarea timpului petrecut cu familia; participarea la jocuri de familie, redescoperirea partenerului, timp petrecut cu copiii,
8. utilizarea unor metode de relaxare;
9. utilizarea unor metode de autocalmare (exerciţii de respiraţie, relaxarea progresivă musculară, yoga, tehnici de mindfulness, aromaterapie), exersarea moderaţiei; ţinerea unui jurnal.
10. dezvoltarea personală: conştientizarea resurselor interioare, o bună stimă de sine, cunoaşterea punctelor forte dar şi a celor slabe la care mai avem de lucrat, stabilirea clară a unor obiective, înţelegerea şi acceptarea sensului vieţii tale sunt aspecte deosebit de importante prin care diminuăm sau reducem stresul.

Acţiunile de coping dezadaptativ tind să perpetueze problemele. Aceste acţiuni includ: consumul de alcool sau de droguri; renunţarea la activităţi; separarea de familie sau de prieteni; prea multe ore de lucru; a deveni furios/furioasă sau violent(ă); a-i blama pe alţii; a mânca exagerat; a privi prea mult la televizor sau a juca prea multe jocuri pe computer; a face lucruri riscante sau periculoase; a nu avea grijă de tine însuţi/însăţi (somn, dietă, exerciţii, igienă personală etc.).
Dragi părinți, profitați de timpul extra pe care îl aveți să vă cunoașteți mai bine copiii, găsiți lucruri care vă unesc ca familie, petreceți timpul împreună și nu uitați să cereți ajutorul atunci când simțiți că situația vă depășește! Pe curând!”

Psiholog clinician DANIELA Gavriliuc, Fundația FARA

Alte aventuri din aceeasi categorie: